joi, 26 noiembrie 2009

Postare noua

Ok. Stiu ca nu am mai dat pe aici de aproximativ un secol si jumatate, si nu ridicati inca pistoalele. Ca si acum fug repede. De aproximativ 3 luni de cand am inceput cu lucrul si scoala, nu prea mai am timp de nimic altceva (plus o,5 gr de lene si 5 kg de 'mai bine un pic mai tarziu').
Cu alte cuvinte imi merge bine (mai putin gatu care ma doare de 2 zile) si sper sa nu ma imbolnavesc de vreo raceala/gripa, de vreme ce umblu cu tramvaie si autobuze aglomerate ore intregi zilnic.
By the way, imi spune si mie cineva unde s-au dus toate biletele la wizz cu 25 euro sau cel mult sub 300???? Ca nu mai gasesc frate nimic nicaieri de 2 luni de cand tot caut. Si pe masura ce trec zilele sunt tot mai mult convinsa ca nu o sa reusim sa ajungem de Craciun in Romania cum ne propusesem. Da sanatate sa fie.
Azi avusei mai putine ore la scoala si ajunsei mai repede acasa, DAR sunt rupta de foame si tre sa vina si Daniel, asa ca ma duc sa fac ceva de mancare.
Revin.
Mai tarziu. :)

Cheers!

miercuri, 26 august 2009

So it begins

Ieri am fost la inceperea de an scolar de la scoala unde o sa fac partea teoretica din Ausbildung-ul meu. Martea aviatoare urmeaza prima zi la noul job, si desi o sa lucrez in Darmstadt, prima zi e iarasi o deschidere oficiala care o sa se tina tocmai la sediul central al Telekom-ului, la Eschborn, la 2 zile de mers cu caruta de aici. Iar ma scol la 5. Dar numai pentru o zi. Apoi in primul weekend din septembrie o sa mergem la un fel de Seminar introductiv, undeva prin Saarland, aproape de granita cu Franta si Luxemburg, in the middle of nowhere, cica sa ne informeze ce mai avem nevoie sa stim si sa ne cunoastem mai bine Azubis intre noi. 3 zile! Fara Daniel. (aaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!)
Apoi incepe dixtractia. Prima luna o sa lucrez la Telekom in Darmstadt, apoi 2 saptamani la scoala, si iarasi tot asa mai departe pana iti creste barba (sau trec 3 ani).
Did I mention ca la scoala sunt decat 3 fete in clasa mea? Cu mine cu tot. Si numai una din ele imi e colega si la Telekom. Great. It's a men's world out there, i tell you! Cel putin in domeniul asta. Dar cred ca o sa ne descurcam noi fetele cumva. We always did, bwa ha ha ha ha!!
In alta ordine de idei, pentru mine tocmai a inceput un nou segment din viata mea, o noua provocare de care aveam nevoie ca de aer.
Aaa, sa nu uit. Ca sa fie treaba treaba, si sa trecem de la un program relativ lejer, la unul dead-full, tot saptamana aviatoare ma mai inscriu si la cursurile de germana (din nou), pentru modulul urmator, de aprofundare. Fun times ahead, I tell you! Prostia e ca am apucat sa le promit astora de la Telekom la interviu ca o sa mai continui cu germana, so de asta cam vreau sa fac si asta in plus acum (desi teoretic nu prea as mai avea nevoie urgenta, de vreme ce mi-am facut Zertifikat Deutsch). Dar asta e viata.
Azi fac salata de castraveti. Cu otet. Si marar. Cat o iubesc! Si asa am pofta pe una azi...

In alta ordine de idei, cu totii stiti despre pasiunea mea pentru Sudoku. Sau poate ca nu. Ok, poate pasiune e mult spus, dar imi place sa fac Sudoku. In ziare, in reviste, am luat chiar si unul electronic, ca sa nu mai stric pixuri si hartii, si ieri, guess what! Minunatul meu sot (care e cel mai bun din lume, so fetelor, stop looking for the perfect guy, cuz I've got it already! bwahaha. ha.) Asa, ce ziceam? Da, minunatul meu sot tocmai mi-a facut cel mai tare cadou EVER. The best Sudoku game EVER!!! E magnetic, si fff stylish. Ca sa nu mai zic ca e practic, si nice, si fancy, si oricum mai vreti sa ii spuneti. Poze mai jos, ca sa va convingeti. Si sa fiti gelosi. Macar un pic. :P



Happy Wednesday everyone!

miercuri, 22 iulie 2009

Ultimele saptamani

La cererea publicului pun aici si cateva poze cu noi si Filip, ca oricum zicea Kady ca nu l-a mai vazut demult. Pai hai sa va spun io acuma ce NU mai e Filip: MIC! :)) Ca e cat mine de inalt! Bine, acuma nu ca oi fi io vreo prajina, dar totusi. :) Oricum ne bucuram mult sa il avem pe aici, ca ne-a fost dor de el. Mai jos si cateva poze din ultimele saptamani.








marți, 21 iulie 2009

Concediu

So poate era timpul sa mai scriu si eu ceva aici, ca sa nu creada cineva ca blogu asta a fost abandonat. Pur si simplu mi-a fost lene sa scriu, I admit it, dar am citit toate update-urile celorlalti.
Ca sa recuperez timpul pierdut, sa va zic de concediul nostru pe care tocmai l-am avut. Nu am putut sa plecam decat vreo 4 zile din motive financi....ahem, de timp, dar a fost o vacanta bine meritata si mai ales fff cool. Am fost la munte, la Oberstdorf, acolo unde am fost si in Honeymoon, dar nu la acelasi hotel, din aceleasi motive de mai sus. De data asta am inchiriat un apartament de vacanta, cu o bucatarie mica dar complet utilata si un balcon fenomenal cu vedere drept spre munte. A fost perfect! Really! O sa mai stam acolo poate. Si pentru ca ne-a "prins" acolo si aniversarea noastra de 2 ani, ne-a facut placere sa mai revedem toate locurile de acolo si sa mai facem toate lucrurile ce le-am facut acolo. Partea foarte buna afost ca in pretul apartamentului am avut incluse si carduri pentru toate telecabinele (4 la numar) din zona, ceea ce e F BINE, ca altfel e scump sa urci, dar asa am putut sa urcam pe munte in voie de cate ori am avut chef (de la 800m, unde e statiunea, pana la 2224m, pe varf). De acolo, o priveliste de vis. Am fost si in Breitachklamm, niste chei asa de spectaculoase ca aproape ti se face frica, sunt chei ff adanci/inalte, si pe alocuri late de numai 2m. Impressive! Bine, acuma sa nu mai punem la socoteala, ca am colindat 2 munti de jur imprejur pana sa intram in ele. :P Ca astea aveau 2 intrari: una sus pe munte si una jos, in vale. :)) Si cum drumul prin chei dureaza cam o ora dintr-o parte in alta am zis sa mergem cu bus la intrarea de sus (care trece de granita cu Austria, deci am fost teoretic si in Austria :) si apoi de acolo sa coboram prin chei pana jos. Zis si facut, numai ca atunci cand am ajuns la casa de bilete de sus, drumul se impartea, si in loc sa coboram pe scari prin chei, am mers tot inainte si am urcat serpuit DITAMAI muntele, de scosesem limba de un cot (asta ca sa imi treaca de dor de camps), si apoi l-am coborat asa de jur imprejur, si am ocolit cheile ajungand la intrarea de jos din vale pe alt drum, de 2h30!! Am crezut ca o iau pe pereti. :)) Ne-am mai odihnit un pic acolo jos, am mancat ceva si apoi am luat-o la picior in sus prin chei, de data asta de jos in sus. Nu am mai ajuns chiar pana la capat, dar am vazut ce era mai important, dupa care, ne-am intors evident, tot jos. Ce sa zic, in total am colindat vreo 3 ore jumate-4 ore. De vis! Deh, ca la munte! Bine ca am fost macar echipati corespunzator.
Am mai fost si la Sommerrodelbahn, adica un fel de saniuta de vara, prinsa pe sine, ca un fel de rollercoaster la nivelul pamantului, pe deal in jos, actionat numai cu inertia si greutatea corpurilor. Ne-am dat amandoi intr-o saniuta si am facut recordul de 42km/h, si nici nu am franat deloc (poti frana singur cand vrei). Am mancat si mancare greceasca, si mancare nemteasca, am ascultat muzica traditionala si ne-am bucurat de ospitalitatea bavarezilor (care, dupa parerea mea, ar trebui sa fie natiune separata de nemti).
Ca orice concediu, fuse fuse si se duse, si a trecut si vacanta. Ne bucuram insa acum ca Filip e pe la noi si e cool sa mai apucam sa mai stam si noi un pic cu el, ca tare ne mai e dor de el in timpul anului! Viva vacanta de vara in scoala! Hai ca mai pun si niste poze, ca nu vreau sa nu incapa postul pe pagina. Cheers!

























joi, 18 iunie 2009

Felicitari - part 2









There! Ta-daaa!

Crengi cazute si felicitari

Pai sa incep cu ce a zis Niky, si anume de faza cu pomul, ca ma indoiesc ca Daniel se apuca de povesti. Am fost si noi ca oamenii sa ne plimbam prin padure, numai ca batea foarte tare vantul. Si am ajuns pana la capat, unde vroiam sa ajungem si erau niste pomi huge langa noi, noi citeam un semn. Vantu a inceput sa bata si mai tare, fiind la marginea padurii. Niky face 'mai bine plecam, asta nu suna prea safe.' Si in secunda urmatoare auzim cum se rupe si cade o creanga de vreo 4m, de groasa cat un pom mediu, la cam un metru de Daniel si se si sparge. Daca aia cadea pe el, poate acolo ramanea, sau oricum intr-o ambulanta. Nici nu am apucat sa il trag bine de acolo, asa de repede s-a intamplat. Am plecat bineinteles val-vartej de acolo, am mers asa de repede ca nici nu stiu cand am ajuns inapoi, si la toti ne tremurau picioarele. Daniel s-a oprit sa mai filmeze un pic si cand vine acasa pot sa pun filmuletul, nu se vede prea bine, dar puteti sa vedeti magaoaia ce era sa ii cada in cap. Mda, ce invatam de aici, copii? Nu intrati in padure cand bate vantu! Nu stiti niciodata ce poate sa dea peste voi.
In alta ordine de idei, ma tin de mult sa va arat (nu prea stiu exact, cui, ca uneori am impresia ca vb singura, I swear, la cum bate vantu pe bloguri lately :)) daaar vreau sa va arat cateva din felicitarile pe care le-am incropit in ultimul timp si pe care intentionez sa la vand. Nu sunt inca asa de perfecte cum am eu in cap, dar nu am inca toate materialele ce imi trebuie, deci astea sunt numai niste mostre. Well, enjoy, si sper sa nu muriti de caldura, ca noi pe aici.





























p.s. Don't mind the quality la poze, nu imi mai merge camu si sunt facute cu telefonul...